— Era tatăl meu biologic. Părinții mei m-au adoptat când eram foarte mică. Când a aflat că sunt în viață, s-a întors să mă găsească. A vrut să plec cu el, dar am refuzat. A plecat… iar câteva minute mai târziu a izbucnit incendiul.
— De ce nu mi-ai spus niciodată adevărul? am întrebat cu voce tremurândă.
Printre lacrimi, ea a răspuns:
— Pentru că poliția credea că el provocase incendiul. Dacă aș fi spus adevărul, toți ar fi crezut că sunt complicea lui. Îmi pierdusem deja familia… și mi-a fost teamă să nu pierd și singura persoană care mi-a oferit un cămin.
Fără să spun un cuvânt, m-am apropiat de ea și am îmbrățișat-o strâns.
Chiar în acel moment s-a auzit o bătaie în ușă.
În prag stăteau doi polițiști.
Unul dintre ei a spus calm:
— Rezultatele noii expertize au sosit. Incendiul nu a fost provocat intenționat. Cauza a fost o scurgere de gaz. Iar bărbatul care apare în înregistrare a fost ultima persoană care a încercat să intre în casă pentru a salva familia.
În acea zi am înțeles că, timp de un an întreg, judecasem pe nedrept o fată care nu doar că își pierduse familia, ci trăise și cu povara unui secret cumplit și a unei acuzații nedrepte.
