Am mers să-mi vizitez fiica. Când am aflat unde o obligau să locuiască, am simțit că îmi pierd mințile.

— Nu am nevoie de acordul nimănui ca să-mi ajut copilul.

Pentru prima dată, femeia a rămas fără replică.

Am pus bagajele în portbagaj.

Călina a urcat în mașină.

Și am plecat.

După câțiva kilometri, am tras pe dreapta lângă o pădure.

Fiica mea plângea în tăcere.

— De ce n-ai spus nimic?

— Credeam că lucrurile se vor schimba.

— Și soțul tău?

A închis ochii.

— Știa.

Răspunsul acela m-a lovit mai tare decât orice.

Știa.

Și nu făcuse nimic.

Acasă, mama mea a întâmpinat-o cu brațele deschise.

— Ai slăbit, fata mea.

Călina a izbucnit în plâns.

Pentru prima dată după multe luni.

În săptămânile următoare, adevărul a început să iasă la suprafață.

Prieteni.

Vecini.

Rude.

Mulți știau ce se întâmplase.

Unii văzuseră șopronul.

Alții auziseră comentariile Valeriei.

Când Landon a venit să o caute, era deja prea târziu.

— Vreau să vorbesc cu ea.