În schimb, un bunic cu suflet mare, un cal blând și o găleată de cireșe reușiseră să ofere ceva ce nu putea fi cumpărat.
O amintire pe care aveau să o păstreze toată viața.
În drum spre casă, Cristi stătea lângă bunicul lui și ținea hățurile împreună cu el.
— Ei, ce zici? Le-a plăcut? a întrebat bătrânul.
Cristi s-a uitat la colegii care râdeau în spatele lor.
Apoi la bunicul lui.
Și a zâmbit.
— Da, bunicule.
A făcut o pauză.
— Dar cred că mi-a plăcut mie cel mai mult.
Bătrânul a zâmbit fără să spună nimic.
Pentru că uneori cei mai înțelepți oameni nu îți țin discursuri.
Te lasă să descoperi singur ce contează cu adevărat.
