Într-o după-amiază, aproape un an mai târziu, Iulian s-a întors pe aceeași bancă din parc.
Copiii alergau.
Familiile râdeau.
Viața continua.
De data aceasta însă, nu mai privea totul din afară.
Pe banca de lângă el stăteau Rafaela și Diana.
Iar în mâna lui era încă acel bilețel pe care Rafaela îl păstrase zece ani.
L-a citit încă o dată și a zâmbit.
Uneori, cel mai valoros lucru pe care îl poți oferi cuiva nu sunt banii.
Este șansa de a merge mai departe.
Iar zece ani mai târziu, acea șansă găsise drumul înapoi spre el.
