A închis ochii.
— Maria v-a spus, nu?
Mihai s-a apropiat de fratele lui.
Nu a spus nimic.
L-a îmbrățișat.
A fost prima îmbrățișare dintre ei după foarte mulți ani.
Adrian a izbucnit în plâns.
— Ea m-a obligat să păstrez secretul.
Spunea că familia nu trebuie să țină socoteala binelui făcut.
În ziua aceea am plecat din casa lui fără niciunul dintre lucrurile Mariei.
Am luat doar dosarul.
Nu ca dovadă a unei datorii.
Ci ca amintire că, uneori, oamenii pe care îi judecăm cel mai aspru sunt tocmai cei care ne-au iubit cel mai mult în tăcere.
