„Frauda.”
Pe a doua:
„Patricia.”
Pe a treia:
„Pentru avocat.”
Inima îi bătea atât de tare încât îi țiuiau urechile.
A deschis prima cutie.
Contracte.
Extrase bancare.
Transferuri.
Documente semnate.
Iar în centrul lor apărea același nume.
Patricia Ionescu.
Nu el.
Ea.
Darius a continuat să răsfoiască.
Cu fiecare pagină înțelegea mai mult.
Frauda pentru care fusese condamnat nu fusese opera lui.
Patricia folosise accesul la firmă și conturile companiei pentru a transfera bani către firme fantomă.
Când ancheta începuse, toate dovezile fuseseră orientate spre el.
Iar cineva îi ajutase.
Directorul financiar.
Un om în care tatăl său avusese încredere ani întregi.
În ultima cutie a găsit un stick USB și o înregistrare video.
L-a urmărit pe laptopul din sala de arhivă.
Pe ecran apărea tatăl lui.
