Apoi s-a întors spre mama lui.
— Știi ceva?
— Da?
— Toată viața ai crezut că ai dreptul să controlezi totul.
Zâmbetul Marianei a dispărut.
— Victor…
— O iubesc pe Ana.
— Eu sunt mama ta!
— Și ea este familia mea.
Pentru prima dată în viață, Mariana nu a găsit niciun răspuns.
O oră mai târziu, Victor și Ana își făceau bagajele.
Au plecat în aceeași seară.
Nu a fost ușor.
Au luat un credit.
Au muncit mult.
Au renunțat la vacanțe și la multe lucruri.
Dar erau împreună.
Un an mai târziu, se plimbau prin parc cu fiul lor, Ionuț.
Era o după-amiază liniștită de toamnă.
Ana a observat o siluetă ascunsă după copaci.
— Victor… cred că cineva ne urmărește.
Victor s-a uitat atent.
Apoi a oftat.
