„Eu sunt bărbat, nu bancomat!”

În el erau trecute toate plățile din ultimele două luni: întreținerea, curentul, gazele, internetul, cumpărăturile, produsele de curățenie și ratele la apartament.

În dreptul contribuției lui scria simplu:

0 lei.

Oleg a împins foaia înapoi.

— Nu mă impresionează.

— Știu.

Daria a scos apoi un alt document.

— Acesta este contractul de proprietate. Apartamentul este exclusiv pe numele meu. Tu ai domiciliul în altă parte.

Pentru prima dată, expresia lui Oleg s-a schimbat.

— Și?

— Și începând din această seară nu mai locuiești aici gratuit.

El a izbucnit din nou.

— Mama are nevoie de bani! Tu ai serviciu, câștigi bine!

— Și eu am nevoie de un partener, nu de un chiriaș fără chirie.

Camera a rămas tăcută câteva secunde.

— Ai de ales.

Ea a împins spre el două plicuri.

Pe primul scria:

„Contribuție la cheltuielile familiei.”

Pe al doilea:

„Cheile apartamentului.”

— Dacă alegi primul plic, rămânem și construim o familie în care amândoi contribuim.

Dacă alegi al doilea, îți iei lucrurile în seara asta și mergi să locuiești cu mama ta, că tot acolo ajung banii tăi.

Oleg a încercat să bluffeze.

— Nu plec nicăieri.

Daria a luat telefonul.