Un al doilea document.
Cel pe care Mihaela sperase să nu-l mai văd niciodată.
Judecătorul a început să citească.
Pe măsură ce înainta, expresia lui devenea tot mai rece.
— Doamnă Ionescu, înțeleg corect că ați declarat în scris că părăsiți țara și renunțați voluntar la orice responsabilitate parentală?
Mihaela nu a răspuns.
Pentru că răspunsul era acolo.
În fața tuturor.
Semnat de mâna ei.
Datat.
Legalizat.
Autentic.
Toată povestea ei s-a prăbușit în câteva minute.
Acuzațiile au fost respinse.
Iar atunci s-a întâmplat ceva ce nu voi uita niciodată.
Andrei s-a ridicat.
S-a uitat direct la femeia care îi era mamă doar pe certificatul de naștere.
— Bunicul ne-a crescut.
Sofia plângea.
— El ne-a dus la școală. El a stat lângă noi când eram bolnavi.
Luca a spus doar atât:
— Pentru mine, el este părintele meu.
Mihaela a rămas fără cuvinte.
