Tăcere.
Am plecat.
În mașină, Lia:
— Nu-mi vine să cred că am zis asta.
Am început să râd.
— Ce?
— Doar… îmi admir munca.
A râs și ea.
— Am fost prea dură?
— Nu. Ai fost sinceră.
Când am ajuns acasă, încă mirosea a scorțișoară.
— A fost doar plăcintă, a spus ea.
— Nu. A fost iubire.
A zâmbit.
— Deci… weekendul viitor? 50?
Am oftat.
— Hai să începem cu 20.
