„Poftim?”
Avocatul s-a așezat calm și a împins primul document spre el.
„Acesta este actul de proprietate, revizuit.”
Tata s-a aplecat, încruntat.
„E o greșeală.”
Al doilea document a urmat.
„Testamentul.”
„Nu e posibil—”
Al treilea.
„Și acestea sunt actele de transfer și tutelă.”
Fața lui s-a schimbat. Zâmbetul i-a dispărut complet.
„Ea nu ar fi făcut asta”, a spus, ridicând vocea.
„Ba da”, i-am răspuns liniștit.
S-a uitat la mine pentru prima dată cu adevărat.
„Pentru că te cunoștea.”
Avocatul și-a dres vocea.
„După diagnostic, soția dumneavoastră a luat măsuri legale pentru a-și proteja copiii. Având în vedere abandonul familiei, ați pierdut orice drept asupra proprietății.”
Tata s-a făcut palid.
„Sunt soțul ei!”
