Dar pentru prima dată nu mi-a mai fost frică.
Le-am povestit tot.
Cum mă jignise Rodica.
Cum mă compara cu mama.
Cum mă obliga să muncesc.
Cum mă umilise luni întregi.
Rodica a izbucnit în râs.
— Serios? Cine o să creadă asemenea prostii?
Atunci bunica a făcut un pas înainte.
— Poate nimeni.
Apoi s-a întors spre tata.
— Dar tu trebuie să alegi.
— Ce să aleg?
— Pe ea sau pe fiica ta.
În casă s-a lăsat liniștea.
— Dacă o crezi pe Rodica, continuă nunta.
— Mamă…
— Dar dacă o alegi pe fiica ta, oprește tot acum.
Tata s-a uitat la mine.
Pentru prima dată după foarte mult timp, chiar s-a uitat.
A văzut brațul în ghips.
A văzut piciorul în ghips.
A văzut lacrimile pe care încercam să le ascund.
Și ceva s-a schimbat.
Apoi s-a întors spre Rodica.
— Este adevărat?
— Nu!
— Uită-te în ochii mei și spune-mi că minte.
Rodica a ezitat.
Doar o clipă.
Dar a fost suficient.
Tata a închis ochii.
Când i-a deschis, părea cu zece ani mai bătrân.
— Nunta se anulează.
Rodica a rămas fără aer.
— Ce?!
— Ai auzit foarte bine.
— Alegi o copilă răsfățată în locul meu?!
— Aleg fiica mea.
