Vestea l-a lovit mai tare decât orice pierdere financiară sau eșec profesional.
Ani la rând trecuse pe lângă propriul copil fără să știe.
Ani la rând o văzuse jucându-se într-un colț al bucătăriei.
Într-o după-amiază, a găsit-o desenând.
— Pot să stau lângă tine?
— Da.
S-a așezat pe podea lângă ea.
— Ce desenezi?
— Un castel.
— Și cine locuiește în el?
Valentina a zâmbit.
— O prințesă și mama ei.
Alexandru a înghițit greu.
— Mai este loc pentru cineva?
Fetița s-a gândit câteva clipe.
Apoi i-a întins un creion.
