În bucătărie s-a lăsat o liniște stânjenitoare.
Daniela s-a uitat imediat la fratele ei.
Radu evita privirea tuturor.
— Eu doar…
— Tu doar ce? l-am întrebat.
Pentru prima dată după mulți ani nu mai aveam chef să mă prefac.
— Tu doar ai decis că ce-mi trimite mama poate fi împărțit fără să mă întrebi?
Soacra a intervenit imediat.
— Vai, Mariana, nu exagera. Suntem familie.
— Exact, am răspuns. Familie. Nu depozit de unde fiecare ia ce vrea.
Femeia a roșit de furie.
— După câte am făcut pentru voi…
Lorena avea dreptate.
Auzeam aceeași frază de ani întregi.
După câte am făcut pentru voi.
După care dispăreau alimente, bani împrumutați, electrocasnice, cadouri.
Întotdeauna ceva.
— Cât ați plănuit să luați? am întrebat calm.
Daniela a răspuns fără să gândească.
— Păi aproape tot…
Soacra i-a dat un cot.
Prea târziu.
