A făcut o pauză.
— Oamenii datorită cărora suntem acolo unde suntem.
Am observat cum invitații încep să se privească între ei.
Bianca devenise palidă.
— Un album poate fi refăcut. O inimă rănită este mult mai greu de reparat.
Pentru prima dată în acea zi, Vlad părea cu adevărat rușinat.
S-a ridicat încet de la masă.
A venit direct spre mine.
— Mamă…
Vocea îi tremura.
— Îmi pare rău.
Nu știam ce să spun.
— Am văzut tot și n-am făcut nimic.
Lacrimile îi apăruseră în ochi.
— Și asta a fost greșeala mea.
Toată sala urmărea scena.
— Mamă, te rog să vii lângă noi.
Bianca încerca să zâmbească, dar era evident că situația îi scăpase de sub control.
Pentru prima dată, imaginea perfectă pe care încercase să o construiască se fisura.
Nu din cauza mea.
Ci din cauza propriilor alegeri.
