Nu-mi pasă că e ziua ta! Ridică-te și fă-ne de mâncare

— Ai plătit de trei ori întreținerea în doi ani. Restul sunt aici.

A scos un teanc de extrase bancare.

Pe fiecare erau evidențiate plățile făcute de ea.

Rata.

Utilitățile.

Impozitul.

Asigurarea locuinței.

Lidia a încercat să schimbe subiectul.

— Și pentru asta faci atâta teatru?

Marina a inspirat adânc.

— Nu.

A scos telefonul.

— Pentru asta.

A pornit o înregistrare.

În bucătărie s-a auzit clar vocea Lidiei din dimineața aceea:

— Nu-mi pasă că e ziua ta! Ridică-te și fă-ne de mâncare!

Apoi zgomotul violent al oalei lovind patul.

Și, imediat după aceea, vocea soacrei:

— Dacă data viitoare nu te ridici, n-o să mai ratez.

În încăpere s-a făcut liniște.

Bogdan s-a uitat speriat la mama lui.

— Mamă… chiar ai spus asta?

Lidia bâigui:

— Era nervi… nu vorbești serios…

Marina a mai scos un document.

— Iar acesta este certificatul medico-legal.