— Nu trebuia să fac asta, a continuat femeia.
Nea Vasile a luat găletușa de pe masă.
— Acum este altceva.
A pus-o în mâinile femeii.
— Acum ai plătit-o.
Femeia a privit căpșunile câteva secunde.
Apoi s-a uitat spre bătrân.
— Aveți dreptate.
Nu era o scuză perfectă.
Dar era probabil mai mult decât oferise vreodată cuiva.
Înainte să urce în mașină, s-a întors încă o dată spre Maria.
— Succes cu ghiozdanul.
Apoi a plecat.
Praful ridicat de roțile mașinii s-a așternut încet peste drum.
Maria a rămas nemișcată.
— Bunicule…
— Da?
— De ce nu ai certat-o mai tare?
Bătrânul a zâmbit.
— Pentru că nu aveam nevoie.
— Nu?
— Nu.
S-a așezat lângă ea pe banca de lemn.
