— Spune-i că mă gândesc la ea.
Apoi mergea mai departe.
Și la întoarcere aducea răspunsurile.
— Trandafirii au înflorit.
— Te salută.
— Îi este dor de tine.
Au trecut aproape trei luni.
Apoi, într-o dimineață luminoasă de mai, oamenii din stație au observat o figură cunoscută.
Tanti Ileana.
Mai slabă.
Sprijinită într-un baston.
Dar zâmbind.
Autobuzul a oprit.
Ușa s-a deschis.
Iar femeia a urcat încet treptele.
Pentru câteva secunde s-a făcut liniște.
Costel a privit-o prin oglindă.
Apoi a oprit motorul.
S-a ridicat de la volan.
Și a început să aplaude.
Un călător i s-a alăturat.
Apoi altul.
