— Două miliarde?
Mama a privit-o fără expresie.
— Da.
În sală s-au auzit șoapte.
Radu părea incapabil să proceseze informația.
— Nu mi-ai spus niciodată asta.
A fost pentru prima dată când mi s-a adresat direct în acea zi.
Am inspirat adânc.
— Pentru că nu era treaba ta.
— Am fost soțul tău!
— Exact. Și tocmai de aceea nu ți-am spus.
Privirea lui s-a întunecat.
Ani la rând îmi repetase că nu sunt suficient de bună. Că fără el nu m-aș descurca. Că nimeni nu m-ar ajuta.
Iar acum afla că toată imaginea pe care o construise despre mine era falsă.
Mama a făcut un pas înainte.
— Fiica mea a ales să trăiască independent. A refuzat accesul la avere ani întregi. A vrut o viață normală.
Radu a rămas nemișcat.
