Decizia a venit rapid.
Custodia principală mi-a fost acordată mie.
Radu a primit doar un program limitat de vizită.
În rest… urma să se mai discute.
Dar partea care conta cel mai mult fusese deja decisă.
Matei rămânea cu mine.
În fața tribunalului, Matei m-a întrebat:
— Mamă… am câștigat?
L-am privit și am zâmbit pentru prima dată după mult timp.
— Da… am câștigat.
Radu a ieșit mai târziu. S-a oprit lângă noi.
— Nu s-a terminat, a spus.
— Știu, i-am răspuns.
Și chiar știam.
Dar nu mai eram aceeași.
În seara aceea, Matei stătea la masă, făcându-și temele, de parcă totul era normal.
M-am apropiat de el.
— Ești bine?
— Da.
