— Mai există încă o proprietate cumpărată în rate, plus mobilier și electrocasnice plătite cu bani retrași de pe creditul deschis ilegal pe numele Dianei.
Radu s-a uitat la mama lui ca și cum o vedea pentru prima dată.
— Tu… aveai deja apartamentul?
Doamna Mariana și-a strâns poșeta la piept.
— A trebuit să mă protejez.
Am râs scurt.
— Interesant. Când voia bani era o mamă neajutorată. Acum, brusc, e femeie independentă.
Ea m-a fulgerat cu privirea.
— Tu mereu te-ai crezut mai bună decât noi!
— Nu. Doar responsabilă.
Polițiștii stăteau încă lângă ușă, iar asta schimba totul. Nimeni nu mai ridica vocea.
Vlad privea totul din hol, ținându-și jucăria strâns la piept.
M-am dus la el și m-am aplecat.
— Puiule, mergi puțin la tanti Clara, bine?
— El pleacă? a întrebat încet.
M-a durut întrebarea aceea mai tare decât orice.
— Da.
Radu a încercat să se apropie.
— Vlad…
Copilul a făcut instinctiv un pas înapoi.
Acel gest l-a distrus complet.
— Nu-mi spune nimic, a șoptit Vlad. Ai lăsat-o să spună că sunt în plus.
Radu nu a mai găsit niciun cuvânt.
