După ce sala s-a golit, Adrian a rămas singur cu Andreea.
— Cum ai învățat araba?
Tânăra a zâmbit timid.
— Am studiat limbi străine la facultate. După ce tatăl meu s-a îmbolnăvit, a trebuit să renunț la carieră și să accept orice loc de muncă pentru a-mi întreține familia.
Adrian a rămas tăcut.
Pentru prima dată în acea zi, nu vedea în fața lui o femeie de serviciu.
Vedea un om inteligent și curajos.
Un om pe care toți îl ignoraseră.
— Știi ceva? a spus el după câteva secunde.
— Ce anume?
— Cred că ai venit astăzi la serviciu pe ultima ta zi ca femeie de serviciu.
Andreea l-a privit nedumerită.
— Poftim?
— Dacă accepți, vreau să lucrezi pentru compania mea.
Tânăra a rămas fără cuvinte.
Câteva luni mai târziu, Andreea făcea parte din echipa internațională a companiei.
Iar de fiecare dată când cineva întreba cum a fost angajată, Adrian răspundea zâmbind:
— În ziua în care toți au ignorat-o, ea a fost singura persoană care a văzut adevărul.
