— Nu ai voie să faci asta!
Vocea Mariei a răsunat în toată bucătăria.
Toate surorile ei au încremenit.
Ioana a rămas calmă.
— Să fac ce?
— Să gătești ca mama!
Lacrimile au început să curgă pe obrajii fetei.
— Nimeni nu are voie!
A fugit spre etaj.
Ușa dormitorului s-a trântit atât de tare încât tablourile au vibrat pe pereți.
Ioana a înțeles imediat.
Maria nu era furioasă.
Era speriată.
Pentru că orice amintire despre mama ei rănea.
În noaptea aceea, după ce celelalte fete au adormit, Ioana a observat lumină sub ușa camerei Mariei.
A bătut încet.
