Andrei ridică din sprâncene și zâmbi ironic.
„Atunci ce vrei?”
Elena îl privi câteva secunde fără să spună nimic. În încăpere se auzea doar ploaia care lovea geamurile și zgomotul slab al aerului condiționat.
Apoi ea luă stiloul, semnă actele și le împinse liniștit spre avocat.
Totul se terminase.
Sau cel puțin așa credea Andrei.
Bianca își băgă telefonul în geantă și se ridică prima.
„În sfârșit. Putem să scăpăm de drama asta.”
Andrei își aranjă manșeta cămășii și se întoarse către Elena cu acel aer superior care o duruse ani întregi.
„Sincer, ar trebui să-mi mulțumești. Fără mine, ai fi rămas toată viața la mesele alea din restaurant.”
Elena nu răspunse.
Și exact asta îl enerva cel mai tare.
Faptul că nu plângea.
