M-am așezat încet pe scaunul din bucătărie. Parcă nu-mi mai simțeam picioarele.
Mesajul era lung. Îl reciteam și tot nu-mi venea să cred.
Sora lui Vlad se numea Cristina. Scria simplu, fără dramatism, de parcă povestea ceva ce purtase în ea prea mult timp.
„Luca, nu știu dacă mama ta știe adevărul. Vlad n-a plecat de bunăvoie. În ziua în care a aflat că va deveni tată, a intrat într-o mare problemă din cauza tatălui nostru.”
Am ridicat privirea spre Luca.
— Ce înseamnă asta?
El a înghițit în sec.
— Continuă.
Am citit mai departe.
Tatăl lui Vlad făcea afaceri dubioase prin anii 2000. Împrumuturi, datorii, oameni periculoși. Vlad aflase că familia lor avea probleme mari cu niște cămătari. În ziua în care eu îi spusesem că sunt însărcinată, tatăl lui decisese să fugă din oraș cu toată familia.
Dar Vlad refuzase.
Voia să rămână.
Voia să mă ia și pe mine.
