Pentru prima dată după foarte mult timp, nu eu eram cea care se simțea neputincioasă.
Judecătorul a închis dosarul.
— Domnule Radu, în peste douăzeci de ani de activitate am văzut multe conflicte familiale. Dar rareori am văzut o strategie atât de clar documentată.
Andrei nu a spus nimic.
— Cererea de custodie exclusivă este respinsă.
Am simțit cum îmi tremură mâinile.
— Mai mult, continuă judecătorul, instanța dispune ordin de protecție provizoriu și inițierea unei anchete privind acuzațiile prezentate.
Victor și-a lăsat privirea în jos.
Andrei părea că nu mai poate respira.
Ședința s-a încheiat câteva minute mai târziu.
Când am ieșit pe hol, lumina dimineții pătrundea prin ferestrele mari ale tribunalului.
Pentru prima dată după luni întregi, am simțit că pot inspira adânc.
Andrei a ieșit după mine.
Singur.
Fără mama lui.
Fără Diana.
— Lidia…
M-am oprit.
— Ce?
Avea ochii roșii.
— Nu am crezut că vei lupta.
Am privit copilul din brațele mele.
— Aici ai greșit.
A coborât privirea.
