— Mama ta a fost soția lui!
— Și tocmai de aceea a avut grijă să mă protejeze.
Notarul s-a întors către fata care folosise identitatea mea.
— Vă rog să spuneți numele real.
Fata a început să plângă.
— Carmen mi-a spus că totul este legal și că Diana este de acord.
— Taci! a strigat Carmen.
Era prea târziu.
Avocatul mamei mele a intervenit imediat:
— Falsul de identitate într-o astfel de procedură este o faptă extrem de gravă.
Tata a încercat apoi să mă convingă să plecăm.
— Hai acasă și discutăm.
Am râs amar.
— La care casă? La cea din care m-ai dat afară sau la cea pe care încercai să mi-o vinzi?
Atunci am scos scrisoarea pe care mama mi-o lăsase.
Recunoșteam fiecare literă.
În scrisoare îmi spunea să nu semnez niciodată nimic din frică și să nu rămân la masa oamenilor care mă tratează ca pe o povară.
