Îmi lăsase casa pentru ca nimeni să nu-mi poată închide vreodată ușa în față.
Când mătușa Silvia a terminat de citit, tata era alb la față.
Avocatul a deschis un alt dosar.
Mama prevăzuse inclusiv situația unei tentative de fraudă sau constrângere și stabilise măsuri clare de protecție.
În acel moment am înțeles adevărul.
Nu mă alungase pentru că ar fi crezut că am eșuat.
Mă alungase pentru că voia să fiu disperată.
Fără bani.
Fără sprijin.
Fără adăpost.
Suficient de vulnerabilă încât să renunț de bunăvoie la casa mea.
Poliția a ajuns la scurt timp după aceea.
Fata care folosise identitatea mea a recunoscut totul.
Carmen și tata au încercat să găsească scuze, dar era prea târziu.
În timp ce erau conduși afară, tata s-a întors spre mine.
— O să regreți.
— Nu cred, i-am răspuns. Tu ai grijă doar de ceea ce poți lua de la oameni.
Mai târziu, ne-am întors la petrecerea Larisei.
