Într-o după-amiază, aproape un an mai târziu, Iulian s-a întors pe aceeași bancă din parc.
Copiii alergau.
Familiile râdeau.
Viața continua.
De data aceasta însă, nu mai privea totul din afară.
Pe banca de lângă el stăteau Rafaela și Diana.
Iar în mâna lui era încă acel bilețel pe care Rafaela îl păstrase zece ani.
L-a citit încă o dată și a zâmbit.
Uneori, cel mai valoros lucru pe care îl poți oferi cuiva nu sunt banii.
Este șansa de a merge mai departe.
Iar zece ani mai târziu, acea șansă găsise drumul înapoi spre el.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
Numele, personajele și anumite detalii au fost adaptate pentru a proteja intimitatea celor implicați și pentru a reda povestea într-o formă cât mai clară și coerentă. Orice asemănare cu persoane sau situații reale poate fi întâmplătoare. Emoțiile și trăirile prezentate aparțin personajelor și fac parte din firul narativ al acestei povești.
