Victor, care până atunci trăise liniștit într-o vilă din apropierea Brașovului, a început să simtă presiunea.
Mai mulți foști angajați au acceptat să vorbească.
Un contabil a prezentat copii ale unor documente pe care le păstrase de teamă.
Un fost director a recunoscut că semnase acte fără să știe întreaga schemă.
Piesa lipsă a apărut după aproape patru luni.
O înregistrare.
În ea, Victor discuta cu un intermediar despre transferul unor active înainte ca firma lui Iulian să intre oficial în insolvență.
Era exact ceea ce anchetatorii aveau nevoie.
Procesul nu a fost rapid.
Dar a fost suficient.
O parte importantă a activelor ascunse a fost recuperată.
Mai puțin decât pierduse.
Însă suficient pentru a demonstra că fusese victima unei fraude reale.
Într-o dimineață de toamnă, Iulian a primit vestea oficială.
Mai multe proprietăți și conturi urmau să fie returnate în cadrul procedurilor legale.
Nu redevenea milionar peste noapte.
