Doctorul Eugen a rămas câteva clipe fără să spună nimic.
Privea când cicatricea, când chipul tinerei.
Amintirea revenea tot mai clar.
Cu douăzeci de ani în urmă, o fetiță de cinci ani fusese adusă la spital după un accident grav petrecut la țară.
Medicii credeau că nu își va mai putea folosi mâna niciodată.
Mama ei plângea încontinuu.
Atunci Eugen, aflat la începutul carierei, insistase să încerce o procedură dificilă și riscantă.
Operația reușise.
Iar acum fata aceea stătea chiar în fața lui.
— Ana Moldovan? a întrebat el.
Ochii fetei s-au mărit.
— Da… de unde îmi știți numele?
