În curte, Luca îi învăța pe băieți să planteze primele flori într-o jardinieră.
A zâmbit pentru prima dată după multe zile.
— Nu vom cumpăra nimic.
La capătul celălalt s-a făcut liniște.
— Cum adică?
— Am găsit o fermă locală. Ne aduce legume și fructe acasă. Și, culmea, sunt mai ieftine decât ale tale.
Respirația Matildei s-a auzit apăsat.
— După tot ce am făcut pentru voi…
— Nu, mamă, a spus Clara cu o voce liniștită. După tot ce am făcut noi pentru tine.
— Cum îndrăznești să vorbești așa?
— Adevărul nu este lipsă de respect.
— Atunci să nu mă mai căutați niciodată!
— Dacă asta îți dorești… așa va fi.
Clara a închis telefonul.
De data aceasta mâinile nu-i mai tremurau.
În casă era o liniște pe care nu o mai simțise de ani întregi.
Au trecut cinci ani.
Între timp, Luca și Clara își construiseră încet viața pe care o visaseră.
El își deschisese propria firmă de logistică.
Ea conducea un atelier de creație pentru textile și decorațiuni.
