Am continuat:
— Nu este vorba despre bani. Este vorba despre respect.
Soțul meu a încercat să mă oprească.
— Lasă, iubito…
L-am întrerupt.
— Nu. De fiecare dată eu gătesc două zile, fac cumpărăturile, curăț curtea, iar după ce plecați, tot eu și sora mea strângem mesele și spălăm vasele.
Iar voi spuneți că este normal.
Nu mai este.
Cumnatul meu a izbucnit:
— Pentru câteva sute de lei faci atâta scandal?
Am zâmbit.
— Nu.
Pentru cinci ani în care ați confundat ospitalitatea cu obligația.
Am luat cheia de la lada frigorifică.
Carnea rămasă, peștele pe care îl cumpărasem de rezervă și băuturile le-am pus în portbagajul surorii mele.
— Noi mergem la lac.
Cine a contribuit este binevenit.
Cine nu…
Poate merge acasă și își poate face propriul grătar.
Pentru câteva clipe nu s-a mișcat nimeni.
Apoi sora mea și familia ei s-au ridicat zâmbind.
