Maria se uită la Daniel, căutând sprijin în privirea lui. Cu toate acestea, Daniel părea pierdut în gânduri. „Nu pot să cred că această nebunie să fie adevărată.”
Dar bărbatul o ignoră și continuă: „Îți cer să te uiți în interiorul tău pentru a-ți găsi dorința. Există un mod să îți iei liber ghinionul. Trebuie să faci o alegere.”
Aerul din jurul lor devenise dens. Maria își simțea bătăile inimi crescând din nou. „Ce este alegerea mea?”
„Să înfrunți toate temerile. Să te duci în locuri care te dor, să îți vezi adevărata viață.”
Daniel interveni. „Dar nu poți să ne ceri asta fără a ne oferi vreo dovadă că totul este adevărat.”
"Inima ta este dovada," îi răspunse bărbatul, brusc totul părea să se învârtă. Maria știa că voința de a trăi avea un cost, dar era pregătită să plătească.
„Ce aleg să faci, Maria?” o întrebă bărbatul, iar tăcerea din jur apăsa greoi.
„Vreau să înfrunt!” strigă ea, briza ei se transformase într-o furtună care începuse să i se strecoare sub piele.
Fostul misterioasă-i reaminti că trecutul său a fost un ghid, nu o povară. Cu fiecare pas pe care îl făcea, fiecare alegere, Maria se simțea eliberată. Oare era acesta drumul spre schimbare?
"Cel puțin eu voi fi alături de tine!", rosti Daniel, sprijinind-o fără ezitare.
Bărbatul zâmbi. "Singur nu vei putea scăpa de ghinion, dar atunci când îți alegi drumul, chiar și cele mai dificile întrebări pot fi rezolvate. Poate că aceasta este un început, un fel de purificare.”
Fetele din parc au început să râdă, iar soarele părea să își facă apariția timid. Maria a realizat că efortul de a ignora ghinionul nu îi adusese nimic bun. Acum, în sfârșit, începuse să îmbrățișeze schimbările, să își recunoască fricile.
