Nu au reluat relația.
Dar au făcut ceva poate chiar mai greu.
Au renunțat la război.
La plecare, Mihai s-a apropiat de ușă.
— Mulțumesc că ai venit în parc.
Ileana a zâmbit ușor.
— Mulțumesc că ai spus adevărul.
În acea seară, când a ajuns acasă, a deschis pentru prima dată plicul cu scrisori.
A citit una.
Apoi încă una.
Apoi încă una.
Nu toate rănile se vindecă.
Dar unele încetează să mai doară.
Iar pentru prima dată după cinci ani, Ileana a simțit că poate privi trecutul fără să plângă.
