Apoi devenise controlator.
Treptat îi preluase întreaga viață.
Programul.
Banii.
Deciziile.
Prietenii.
Tot.
Andreea lucra pentru una dintre companiile lui.
Contractele erau complicate și restrictive.
Ani la rând fusese convinsă că nu poate pleca fără să piardă tot ce muncise.
Ajunsese să creadă că sacrificiul ei trebuie dus până la capăt.
— De ce nu mi-ai spus? am întrebat.
— Pentru că nu voiam să suferi.
— Eu am suferit oricum.
A început să plângă.
Adevărat.
Pentru prima dată.
Ca un om care ținuse în el prea multă durere.
În noaptea aceea am dormit în aceeași casă.
Ca atunci când era copil.
Iar dimineața am luat o hotărâre.
Nu mai conta casa mea.
Nu mai contau economiile.
Nu mai conta nimic.
Conta doar să-mi aduc fiica acasă.
În următoarele luni am făcut tot ce era necesar.
Acte.
Avocați.
Negocieri.
