Polițiștii au intervenit când Cătălin a încercat să plece cu cardul tatălui meu.
A fost oprit pe loc.
Mai târziu, la secție, am depus plângerea.
Au urmat verificări, declarații și investigații.
Nu a fost ușor.
Era fratele meu.
Dar era și omul care profitase de propriul tată.
În săptămânile următoare, banca a blocat toate operațiunile neautorizate.
Tentativele de credit au fost anulate.
O parte din bani a fost recuperată.
Iar contul tatălui meu a fost protejat definitiv.
Într-o după-amiază de primăvară, l-am dus pe tata la muzeul căilor ferate.
Mergea greu și vorbea tot mai puțin.
Dar când a văzut locomotivele vechi, chipul i s-a luminat.
— Lucram printre astea, a spus încet.
— Știu, tată.
A zâmbit.
Un zâmbet rar.
