Iar oamenii care îl priviseră de sus în prima zi au început încet să-l respecte.
Într-o după-amiază, una dintre femeile de la HR l-a oprit pe hol.
Părea stânjenită.
— Alex… voiam să-mi cer scuze pentru cum s-a desfășurat primul interviu.
Băiatul a zâmbit politicos.
— Nu-i nimic.
Dar amândoi știau că fusese ceva.
Doar că Alex alesese să nu poarte ura mai departe.
Într-o seară, directorul l-a chemat în biroul lui.
— Știi de ce te-am angajat cu adevărat?
Alex a ridicat din umeri.
— Pentru că ați crezut în mine.
Directorul a clătinat încet din cap.
— Nu. Pentru că oamenii care muncesc bine când nimeni nu-i vede sunt cei mai valoroși.
Alex a rămas tăcut.
Omul a continuat:
— Mulți impresionează într-un interviu. Dar caracterul adevărat se vede când nu te filmează nimeni și nu ai nimic de câștigat.
