— Despre ce vorbești? am întrebat calm.
La celălalt capăt al firului se auzea agitație.
Voci.
Scaune împinse.
Farfurii lovindu-se una de alta.
— Cardurile nu mai funcționează!
— Și?
— Conturile firmei sunt blocate!
Am privit liniștită copilul care dormea.
— Serios?
— Diana, nu glumesc!
În acel moment am înțeles că în sfârșit începuse să realizeze.
Ani întregi, Sorin crezuse că tot ce avea i se cuvine.
Credea că afacerea merge datorită lui.
Credea că apartamentul era al lui.
Credea că mașina era a lui.
