CONTINUAREA – Telefonul vibra pe masă.
Am zâmbit pentru prima dată în ultimele zile.
Era Sofia, cea mai bună prietenă a mea.
Eram convinsă că venea să mă vadă.
Am răspuns imediat.
— Ana, iartă-mă… s-au schimbat planurile. Oliver a luat bilete la film și plecăm imediat. Ne vedem altă dată, bine?
N-am apucat nici măcar să răspund.
Închise.
Am rămas cu telefonul în mână.
În câteva secunde înțelesesem încă o dată cât de singură rămăsesem.
Margareta mă privea fără să spună nimic.
Apoi și-a dat jos paltonul.
— Hai.
— Unde?
— La o cafea.
Nu stai între patru pereți și plângi după oameni care au plecat.
Peste câteva minute mergeam împreună prin parc.
Era liniște.
Frunzele foșneau sub pași.
