Partea 2-a, continuarea povestii – Prima cursă în Germania mi-a schimbat viața.
Șapte zile am dormit în cabină, am mâncat în parcări și am învățat să manevrez un camion de patruzeci de tone prin orașe pe care nu le văzusem niciodată. Mi-a fost frică în fiecare dimineață când porneam motorul și în fiecare seară când căutam un loc unde să trag pe dreapta.
Dar am ajuns acasă fără să lovesc camionul și fără să întârzii marfa nici măcar un minut.
Patronul mi-a întins plicul cu banii.
L-am desfăcut în mașină și am rămas câteva clipe fără aer.
Era mai mult decât aducea Costel acasă într-o lună întreagă.
Tot drumul spre sat m-am gândit cum o să-i pun plicul pe masă și o să-i spun că, de acum înainte, nu vom mai trăi de pe o lună pe alta.
N-am spus nimic.
Am intrat în bucătărie, am scos plicul și l-am așezat în fața lui.
Costel s-a uitat lung la bancnote.
— Ce-i asta?
— Plata pentru cursă.
A început să numere banii.
Cu fiecare bancnotă pe care o întorcea, chipul i se schimba.
Nu era bucurie.
