— Începem.
În mai puțin de o oră plecaseră notificările către bancă.
Către Registrul Comerțului.
Către contabilitate.
Consiliul de Administrație fusese convocat pentru dimineața următoare.
La ora opt fără un sfert, telefonul meu a început să sune.
Oliver.
L-am lăsat să sune.
A sunat din nou.
Și din nou.
La al cincilea apel am răspuns.
— Ce ai făcut?!
Vocea lui era complet schimbată.
— Conturile firmei sunt blocate!
Directorul financiar spune că nu mai am drept de semnătură!
Ce înseamnă asta?
Am rămas câteva secunde în tăcere.
— Înseamnă că ai fi făcut bine să citești actele pe care le-ai semnat în ultimii doi ani.
La capătul celălalt s-a făcut liniște.
— Despre ce vorbești?
— Despre faptul că nu mai conduci nimic.
O oră mai târziu a intrat val-vârtej în sala de ședințe.
Avea aceeași aroganță.
Aceeași siguranță.
— Opriți circul acesta!
Sunt directorul general!
