— Asta nu e afumată.
— Nu.
— E doar piept de porc.
— Corect.
Soacra aproape că a explodat.
— Îți bați joc de noi?
— Nu. Dar mi s-a părut că pentru cineva care spune că „nu e mare lucru”, asta ar trebui să fie suficient.
Radu și-a coborât privirea.
A recunoscut instantaneu propriile cuvinte.
Pentru prima dată, nimeni nu mai avea replică.
Soacra și Daniela au plecat după câteva minute, bombănind și trântind ușa.
Apartamentul a rămas în sfârșit liniștit.
Radu s-a așezat pe un scaun.
— Chiar ai ascuns-o?
— Da.
— Unde?
— Nu te privește.
A ridicat privirea surprins.
Nu eram obișnuită să-i vorbesc așa.
— Mariana…
— Nu, Radu. Ascultă tu acum.
M-am așezat în fața lui.
— Ani de zile am acceptat tot. Ca să nu existe certuri. Ca să fie pace. Dar pacea aceea a fost plătită numai de mine.
