M-am așezat pe banca din stație cu telefonul lui Andrei în mâini.
Încă speram că există o explicație.
Poate era o glumă.
Poate femeia greșise numărul.
Dar, când am deschis conversațiile, toate speranțele au dispărut.
Nu era vorba despre o aventură de moment.
Mesajele începeau cu aproape un an în urmă.
Fotografii.
Planuri.
Declarații.
Iar printre ele apăreau tot mai des discuții despre bani.
Un mesaj mi-a atras imediat atenția.
„După ce intră banii, putem începe în sfârșit viața noastră.”
Am simțit cum îmi îngheață mâinile.
Am continuat să citesc.
„Casa e pe numele ei, dar după transfer totul va fi rezolvat.”
„Are încredere deplină în mine.”
Nu mă trădase doar ca soț.
Mă folosise.
