„- Mihai, soția ta s-a întors! Nu i-ai spus că acum locuiesc eu aici?” Vocea femeii necunoscute a răsunat din dormitor chiar în clipa în care am deschis ușa apartamentului meu. Apoi a început să râdă. Un râs sigur pe el, de parcă eu eram intrusa. Câteva minute mai târziu avea să-mi spună că ar fi mai bine să mă mut în camera fiicei mele… iar atunci am înțeles că făcuse cea mai mare greșeală din viața ei.

Am mers spre dormitor.

Valiza mea era încă lângă pat.

Am deschis-o și am scos o mapă albastră.

Am pus-o pe masă.

Mihai a încremenit imediat ce a văzut-o.

Știa foarte bine ce conține.

— Ții minte când am cumpărat apartamentul? am întrebat calm.

El a înghițit în sec.

— Elena…

— Nu. Lasă-mă să termin.

Am deschis mapa și am scos contractul de proprietate.

— Apartamentul acesta este cumpărat cu doi ani înainte să te cunosc.

Am plătit singură fiecare rată.

Este doar pe numele meu.

Amanta lui a clipit surprinsă.

S-a uitat când la mine, când la Mihai.

— Cum adică… doar pe numele ei?

El a rămas tăcut.

— Dar… mi-ai spus că este casa voastră…

Mihai încă nu scotea niciun cuvânt.

Am înțeles că nici ei nu-i spusese adevărul.

— Și mai este ceva, am continuat.

Contul din care îți plătești mașina…

este tot al meu.