„- Mihai, soția ta s-a întors! Nu i-ai spus că acum locuiesc eu aici?” Vocea femeii necunoscute a răsunat din dormitor chiar în clipa în care am deschis ușa apartamentului meu. Apoi a început să râdă. Un râs sigur pe el, de parcă eu eram intrusa. Câteva minute mai târziu avea să-mi spună că ar fi mai bine să mă mut în camera fiicei mele… iar atunci am înțeles că făcuse cea mai mare greșeală din viața ei.

Cardul suplimentar pe care îl folosești…

tot eu îl plătesc.

Laura s-a întors încet spre el.

— Mihai…

Tu mi-ai spus că afacerea merge extraordinar.

El încerca să evite privirea amândurora.

— Pot explica…

— Nu mai ai ce explica, l-am întrerupt.

Mâine dimineață îți iei toate lucrurile.

Și pleci.

Dacă refuzi…

chem poliția și avocatul meu.

Camera s-a umplut de o liniște apăsătoare.

Laura și-a pus încet ceașca pe masă.

Pentru prima dată nu mai părea stăpână pe situație.

— Mihai… unde o să mergem?

Întrebarea ei a rămas fără răspuns.

Două zile mai târziu, avocatul meu a depus actele de divorț.

Mihai mă suna neîncetat.

Îmi trimitea mesaje lungi.

Își cerea iertare.