A fost primul om bogat pe care l-am auzit recunoscând că a greșit.
Nu știu de ce, dar am acceptat.
Poate pentru că aveam nevoie de bani.
Poate pentru că voiam să văd lumea din care venea omul care credea că toți pot fi cumpărați.
Două zile mai târziu am ajuns la conacul familiei lui.
Am înțeles imediat de ce avea nevoie de mine.
Mătușa lui mă privea din cap până în picioare de parcă aș fi intrat încălțată în sufragerie.
— Victor… sper că aceasta este asistenta ta.
El a răspuns calm.
— Nu. Este Ana, logodnica mea.
În salon s-a lăsat liniștea.
— Logodnică? repetă femeia, vizibil șocată.
— Lucrează ca femeie de serviciu, a continuat Victor fără să se ascundă.
Chipurile invitaților s-au schimbat imediat.
Unii au zâmbit ironic.
Alții au început să șușotească.
— Credeam că familia noastră încă mai are standarde, a spus mătușa lui suficient de tare încât să audă toată lumea.
Am simțit că îmi ard obrajii.
Victor a vrut să spună ceva.
