L-am oprit discret.
Nu aveam nevoie să mă apere.
În timpul cinei, unul dintre invitați a început să vorbească despre artă, muzică și călătoriile prin Europa.
Mătușa lui Victor a zâmbit satisfăcută.
Era convinsă că mă va face de râs.
Doar că nu știa cine eram cu adevărat.
Mama mea fusese profesoară de limba română.
În casa noastră se citea în fiecare seară.
Am început să discut firesc despre literatură, despre istoria Castelului Peleș și despre compozitorii pe care îi ascultam împreună cu mama.
La masă s-a făcut liniște.
Invitatul italian s-a întors spre mine și a zâmbit.
— În sfârșit, cineva cu care pot purta o conversație adevărată.
Restul serii a stat aproape numai lângă mine.
La plecare, s-a apropiat de Victor.
— Dacă doamna Ana va face parte din proiectul dumneavoastră, noi mergem mai departe cu colaborarea.
Mătușa lui Victor a rămas fără cuvinte.
În mașină, pe drumul spre casă, Victor conducea în tăcere.
