— Serios?
— Da. Ai impresia că vrem să te păcălim?
— Nu am spus asta.
— Atunci?
— Dacă sunteți convinși că veți înapoia banii, un contract nu ar trebui să vă deranjeze.
Clara începu să se foiască pe scaun.
— Dar eu am nevoie de bani acum. Nu pot să alerg după acte și notari.
— Atunci înseamnă că nu ești pregătită să deschizi o afacere.
Fața ei se înroși instantaneu.
— Tu nici măcar nu crezi în mine!
— Cred în fapte, nu în promisiuni.
Marcus bătu cu degetele în masă.
— Bine. Contract facem. Ce garanții vrei?
L-am privit direct în ochi.
— Pentru tine, mașina pe care vrei s-o cumperi va rămâne pe numele meu până rambursezi împrumutul.
Nu apucase nici să răspundă, că Beatrice izbucni.
— Asta e o insultă!
Am continuat fără să ridic vocea.
— Iar Clara va aduce o garanție reală. Un bun care să acopere suma.
Clara aproape că a sărit în picioare.
— Ce bun?
— Tu trebuie să-mi spui.
— Nu am nimic de valoarea aceea.
— Atunci înseamnă că nici banca nu ți-ar acorda un credit.
Beatrice lovi masa cu palma.
— Tu te compari cu o bancă?
— Nu. Doar încerc să fiu la fel de atentă cu munca mea cum ar fi orice bancă.
Marcus își trecu mâna prin păr.\
