Partea a 2-a – Continuarea poveștii 
În fața casei era parcat un camion de mutări.
Cei doi muncitori încărcau ultimele mele bagaje.
Mihaela alergă spre ei.
— Opriți-vă! Unde plecați cu toate astea?
Am ieșit calmă pe verandă.
— Sunt lucrurile mele.
— Dar de ce ai chemat o firmă de mutări?
— Pentru că nu voi mai călca niciodată în casa aceasta.
În acel moment, Andrei coborî din mașină.
— Ce se întâmplă aici?
I-am întins factura pe care o primisem cu o zi înainte.
A citit-o în tăcere.
O dată.
Apoi încă o dată.
— Mihaela… ce este asta?
Ea încercă să râdă.
— Era doar o lecție. Un fel de glumă.
Am scos din geantă un carnețel.
— Interesant. Pentru că și eu am făcut un calcul.
